Te-am iubit şi poate incă o fac,
Sentimente pierdute ca spice le desfac,
Îmi amintes cu drag că îţi spuneam
Că te iubesc şi vreau să te am.
Am încercat in continuare
Să dau iubirii culoare
Tu nu m-ai ajutat-
Iubirea noastră s-a uitat.
Am rămas singur, pierdut,
Cu o iubire făr-de-nceput,
Nu ştiu cum a apărut
Tot la fel a dispărut.
Probabil zace-acum într-un mormânt,
Iubirea-mi fără de cuvânt,
Şi s-a sfârşit iubirea mea
Dar totuşi, încă mai simt ceva.
Pare că sentimentul meu pierdut,
Din mormânt a renăscut
Spice se desfac iar,
Nasc iubirea-mi făr`de hotar.
Din suflet, pentru suflet.
Să scrii nu înseamnă să arunci cerneala pe o hârtie, ci să scrii presupune ca cerneala să se întipărească în suflet.
miercuri, 12 decembrie 2012
marți, 11 decembrie 2012
Puterea unei lacrimi
Ceartă, ură şi război
A fost ce am primit,
Ceea ce a venit între noi,
Asta s-a ales din ceea ce am iubit.
Şi-n supărarea mea de dimineaţă,
În lacrimile ce mi-au amintit de viaţă,
În gânduri triste cu o putere măreaţă,
S-arată o floare, o floare gingaşă.
Dar nu era o simplă floare!
În strălucirea unei raze de soare,
Era plină de viaţă şi culoare
Şi-mi şoptea-n a ei splendoare:
„Iubeşte, iartă, uită,
Oricât ar fi de greu
Iertarea ce o dărui poate fi viaţă
Şi iubirea un bine mereu!”
Am înţeles cuvintele-i blânzi,
Am vărsat lacrimi fierbinţi,
Şi atunci am înţeles
Că voi trăi dacă am să continui să iubesc!
luni, 10 decembrie 2012
Dor de tine
Într-un colt de lume,
Te afli tu acum…
Şi am “un dor de tine”
Dar nimănui nu pot să-i spun.
Tot stau şi mă gândesc,
Te-ai dus departe,
Şi clipe greu mai trec,
Şi-un drum ce ne desparte.
Te-ai dus departe-n lumea rea,
Singură şi fără ajutor;
Iar în singurătatea ta,
Trăieşte al meu dor!
Prieteni de voi avea mii şi mii,
Mă voi gândi numai la tine.
Clipe, nu mai trec, parcă-s vesnicii
Când nu eşti lângă mine.
DAR toate acestea vor trece,
Şi rămân cu o sperantă…
Căci oricât e dorul de rece,
Ne vom revedea în această viată!
Te afli tu acum…
Şi am “un dor de tine”
Dar nimănui nu pot să-i spun.
Tot stau şi mă gândesc,
Te-ai dus departe,
Şi clipe greu mai trec,
Şi-un drum ce ne desparte.
Te-ai dus departe-n lumea rea,
Singură şi fără ajutor;
Iar în singurătatea ta,
Trăieşte al meu dor!
Prieteni de voi avea mii şi mii,
Mă voi gândi numai la tine.
Clipe, nu mai trec, parcă-s vesnicii
Când nu eşti lângă mine.
DAR toate acestea vor trece,
Şi rămân cu o sperantă…
Căci oricât e dorul de rece,
Ne vom revedea în această viată!
miercuri, 5 decembrie 2012
Confuzie
De ce oare
Te iubesc eu doar pe tine?
De ce oare nu este sub soare,
O fată mai frumoasă ca tine?
Cu ochii tăi mari,
Iubindu-mă doar cu privirea,
Chiar cu gânduri din cele mari,
Nu-ţi voi înţelege iubirea!
De mă iubeşti tu pe mine…
Ca amic sau ca iubire?
De te iubesc eu pe tine…
Ca amică sau ca iubire?
Gânditu-m-am clipe multe
Încercând să te-nţeleg,
Dar buzele mi-au rămas mute,
Fară ca măcar să pricep!
Confuzia din mine mă omoară,
Indiferenţa ta mă doboară!
Prietenia noastră e o floare,
Iubirea noastră e uimitoare.
Tăcerea de pe a noastre buze,
Sentimentele ni le ascunde,
Si am pierit amândoi…
Murind iubirea dintre noi!
marți, 4 decembrie 2012
Luna
Cine a cunoscut misterul ei vreodată?
Cine a stiut din ce e confectionată?
Atatea lucruri mistice despre ea,
De parcă nu am sti ce e luna…
Oh, lună dragă, lună plină
Am cunoscut intregul tău mister
Dar tu nu ai nicio vină,
Că aduci dragoste din etern.
Si dragostea`i adevarată
De Dumnezeu parcă e dată,
O dragoste din vesnicii venită
Si până-n vesnicii tinută.
Luna`i lucrul cel mai minunat
Care pân` acum eu l-am aflat,
Luna`i un luminător vestit,
Si de multi oameni indrăgit.
Cine a stiut din ce e confectionată?
Atatea lucruri mistice despre ea,
De parcă nu am sti ce e luna…
Oh, lună dragă, lună plină
Am cunoscut intregul tău mister
Dar tu nu ai nicio vină,
Că aduci dragoste din etern.
Si dragostea`i adevarată
De Dumnezeu parcă e dată,
O dragoste din vesnicii venită
Si până-n vesnicii tinută.
Luna`i lucrul cel mai minunat
Care pân` acum eu l-am aflat,
Luna`i un luminător vestit,
Si de multi oameni indrăgit.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)